SR 101 -Povestea Uzinei de Autocamioane Brașov -1-
Pentru a înțelege ingineria lui SR101 trebuie să îți imaginezi contextul în care s-a născut acest camion. La începutul anilor 1950, România era o țară pur agrară, foarte sărăcăcios echipă și îngropată în datorii cu multe traumele adunate din foametea de după război. Hotărârea de a produce un camion în țară vine că stimulent al plății datoriilor externe. Țara nu ar fi reușit să își plătească vama către țările câștigătoare de după război, în felul în care arăta așa că a urmat marea industrializare. Pe lângă planul de echipare a țării existau multe probleme legate de împotrivirea populației și județul Brașov era vestit pentru asta. Multe revolte, prea mulți oameni verticali, influența săsească și autosuficiența au atras atenția spre orașul de la poalele munților. Povestea putea deveni una de succes dacă se mai adăugau tradiția legată de meșteșuguri, infrastructura creată la Uzina Astra și Uzină IAR. Intervalul 1945-1970 a fost saturat de teroare în Brașovul care se transforma, care se prăbușea din frumusețea romantică a unui oraș de poartă în griul blocurilor care începuseră să sfâșie cerul! Brașovul a fost un oraș de graniță, îmbogățit din comerț și învățat cu bune maniere și cu familii valoroase care atunci, în acei ani era dus în noroaiele grabei spre uniformizare. Șansa acestui loc a fost că oamenii au rămas neschimbați, au continuat să fie educați, pretențioși și muncitori.
Camionul International a fost transpus în URSS în camionul ZIL150 care a fost transpus în România în SR 101 și așa a apărut primul camion produs in serie in țară. Nu îmi place să folosesc cuvântul 'copiat' pentru că sunt inginer și sunt conștient că nu este posibil acest lucru! SR101 conține la prima vedere vreo 1000 de piese care pe vremea aceea se făceau manual sau cu ajutorul unei tehnologii destul de precare. Dacă te pui in papucii unui tânăr tehnician din acele vremuri asta pentru că ingineri erau foarte puțini, vei merge pe Calea București pe drumul acela pavat cu piatră cubică spre uzina unde se făcea recepția documentația pentru noul camion. Povestea începuse în toamnă anului 1953 și tânărul tehnician fusese încadrat în grupa de șasiu. Să înțelegi ce era mintea acelui om în acea dimineață de martie in timp ce mergea spre uzina care trebuia să intre în producția de serie cu noua mașină e imposibil .Trecuseră doar 5 luni de când începuseră proiectul și parcă tot timpul ăsta trecuse într-o secundă. Oamenii erau mai curajoși pe atunci în fața lucrurilor grele. Să faci așa ceva în ziua de azi, să preiei un produs de complexitatea asta in cinci luni e imposibil va spun eu. Cumva tinerețea bunicilor noștri a fost mai interesantă și mai curată decât a noastră.
