9.140 Povestea camionetei malaysiene construita de stegari.
In anii 90, in Malaysia se produceau împreuna cu uzina de la Brașov autovehicule pentru apărare. In perioada respectiva deja se aplica regula OFFSET in Malaysia. Ce înseamnă aceasta regulă? Pentru a vinde echipamente militare trebuie sa produci măcar o parte din ele in țara care le cumpăra. In Malaysia se făcea montajul pieselor trimise de uzina de la Brașov dar exista si o particularitate a acestor camioane. Deși in tara, in mare parte, încă se foloseau motoare autohtone, acolo s-a luat hotărârea sa se folosească motoare MAN si transmisii automate. Era necesară și o camioneta! Aici începe povestea.
Micul vehicul nu apărea in portofoliul Autocamioane Brasov si atunci a fost necesara proiectarea unuia nou. S- a luat ca etalon modelul franțuzesc ACMAT.
Poveștile despre începuturi spun ca s-au ales cei mai buni oameni de la prototipuri S470 și au fost duși in Malaysia unde a început construcția micului AMDAC. Linia dinamică nu a fost problematică, pornindu-se de la un motor MAN 0834, urmat de o transmisie Allison. Punțile erau livrate de ROMAN si erau aceleași ca pe UNIDAC 7.120HAE.
Primele probleme au apărut la cutia de distribuție. In mod normal era nevoie de un Drop Box dar acesta nu era disponibil in perioada aceea. S-a ales o cutie de distribuție normala legata de transmisie cu un cardan foarte scurt. O alta problemă era ca, in general, pe vehiculele din clasa mică se folosea o suspensie față independenta iar 9.140 avea punte rigida. S-a dovedit ulterior că și această alegere a fost bună!
După încheierea liniei dinamice si așezarea șasiului a urmat cabina. Ei aici toate lucrurile s-au precipitat. A fost ceruta o copie fidela a ACMAT-ului. Tânărul si talentatul "Măcelaru" a început sa facă acea cabina cu ceea ce avea la dispoziție in Malaysia... adică nimic! Nu tu prese, nu tu ștanțe, așa ca s-a folosit de pricepere. A tăiat, a îndoit, a sudat și mai ales a reușit!
La vreo 10 ani după întâmplarea asta mă întorceam cu Măcelaru din Elveția si mi-a rămas in minte o replica de-a lui: "Mi-a mâncat zilele cabina aia dar tot am făcut-o!".
Mașina a rămas acolo si a evoluat în ceea ce e astăzi noul ADIWIRA. Participarea românească a fost masiva pentru simplul fapt ca ai noștri nu știau sa spună: NU SE POATE! Așa fuseseră obișnuiți la secția de sub pădure, la S470, la Brașov, unde toate lucrurile deveneau personale și se încărcau, pe vremea aceea, de viață. De la Măcelaru si de la Popica am învățat extrem de mult! De la unul am învățat răbdarea și disciplina iar de la celălalt am învățat perseverența.
Totul a fost despre oameni!
