Istoria pe scurt. Camionul românesc cu inimă americană.

Motorul Ford Y-Block a fost una dintre cele mai iconice realizări ale ingineriei auto americane, marcând o etapă importantă în evoluția motoarelor V8. Introdus în 1954, Y-Block a fost conceput pentru a înlocui venerabilul motor Flathead V8, care, deși revoluționar la vremea sa, devenise depășit din punct de vedere tehnologic. Numele „Y-Block” provine de la forma distinctivă a blocului motorului, care, privit din față, seamănă cu litera „Y” datorită dispunerii cilindrilor în V și a carterului inferior extins. Acest design nu doar că a îmbunătățit performanța, dar a stabilit și un standard pentru motoarele V8 care aveau să domine industria auto în deceniile următoare.

La mijlocul secolului al XX-lea, industria auto americană era într-o competiție acerbă pentru supremație tehnologică și performanță. Ford, unul dintre pionierii industriei, căuta să-și consolideze poziția pe piață prin dezvoltarea unui motor mai puternic și mai eficient. Flathead V8, introdus în 1932, fusese un succes uriaș, dar limitările sale, precum răcirea ineficientă și capacitatea redusă de a suporta compresia ridicată, îl făceau inadecvat pentru cerințele anilor ’50. În 1951, Chevrolet lansase motorul „Small Block” V8, ridicând ștacheta concurenței. Răspunsul Ford a venit sub forma Y-Block, un motor care combina designul modern cu robustețea necesară pentru a propulsa atât autoturismele de zi cu zi, cât și modelele de performanță.

Motorul Y-Block a fost primul V8 cu supape în cap (OHV – overhead valve) produs în masă de Ford. Această configurație permitea o vehiculare a gazelor mai bună a motorului, ceea ce se traducea printr-o putere mai mare și o eficiență îmbunătățită față de Flathead. Dispunerea cilindrilor în V la un unghi de 90 de grade oferea un echilibru bun și o funcționare lină. Y-Block a debutat cu o cilindree de 239 de inci cubi (aproximativ 3.9 litri), producând 130 de cai putere – o îmbunătățire semnificativă față de predecesorul său. În anii următori, capacitatea a fost mărită progresiv, ajungând la 272, 292 și, în cele din urmă, 312 inci cubi (5.1 litri), cu versiuni care dezvoltau până la 225 de cai putere în configurațiile de performanță.

Un aspect notabil al designului Y-Block este sistemul de lubrifiere sub presiune completă și pompa de ulei integrată, care asigurau o durabilitate sporită. De asemenea, blocul turnat din fontă era robust, dar relativ greu, ceea ce reflectă filosofia de construcție a epocii – accent pe fiabilitate mai degrabă decât pe reducerea greutății. Carburatoarele utilizate, inițial cu două căi, iar mai târziu cu patru, au contribuit la creșterea performanței, mai ales în modelele Thunderbird sau în aplicațiile de curse.

Y-Block a fost montat pe o gamă largă de vehicule Ford, de la sedanuri populare precum Falcon sau Customline, la modele de lux precum Thunderbird și chiar camioane din seria F. Versatilitatea sa l-a făcut potrivit atât pentru conducerea zilnică, cât și pentru competiții. De exemplu, în 1957, versiunea supraalimentată de 312 inci cubi a fost folosită în modelul Ford Thunderbird „F-Code”, care dezvolta 300 de cai putere – o cifră impresionantă pentru acea vreme.

Dincolo de performanța pe șosea, Y-Block a avut un impact cultural semnificativ. A fost motorul care a propulsat mașinile emblematice ale anilor ’50, o perioadă considerată apogeul designului auto american, cu linii îndrăznețe și accente cromate. Entuziaștii de mașini clasice apreciază astăzi Y-Block-ul pentru sunetul său distinctiv și pentru simplitatea relativă a construcției, care permite restaurarea și modificarea ușoară.

Deși inovator la lansare, Y-Block a început să-și arate limitele spre sfârșitul anilor ’50. Designul său, deși eficient, nu permitea o expansiune ușoară a cilindreei dincolo de 312 inci cubi, iar greutatea sa era un dezavantaj în comparație cu motoarele mai ușoare ale concurenței. În plus, răcirea și fluxul de aer nu erau optimizate pentru cerințele tot mai mari ale motoarelor de înaltă performanță. În 1958, Ford a introdus familia de motoare FE, care a înlocuit treptat Y-Block-ul, oferind o arhitectură mai flexibilă și mai puternică.

Motorul Ford Y-Block rămâne o piesă de istorie auto fascinantă, un simbol al tranziției dintre epoca clasică și modernă a construcției de motoare. Deși a fost eclipsat de succesorii săi, contribuția sa la patrimoniul Ford și la cultura auto americană este incontestabilă. Pentru pasionații de mașini clasice, Y-Block-ul nu este doar un ansamblu mecanic, ci o capsulă a timpului, evocând o eră în care puterea brută și stilul mergeau mână în mână pe drumurile Americii.