Istoria Industriei din România

Sunt deja vreo câteva săptămâni de când postez pe ici pe colo poze despre industria devenită istorie. M-am lovit de păreri împărțite, de reacții diverse și de multă, multă furie de tot felul. Voi continua cu evaluarea istoriei industriei românești in pofida câtorva remarci cu iz de mahala. Taberele sunt bine definite: cei care apreciază trecutul și îl respectă, cei care apreciază trecutul dar acuză prezentul, cei care acuză trecutul și apreciază prezentul iar cei din urmă sunt cei mai supărați.

Trecutul nostru industrial se întinde pe vreo 250 de ani, o perioada greu de ignorat care a construit o cultură pe care eu îmi doresc să o țin in viață. Bineînțeles ca am nevoie de ajutor și apreciez orice inițiativă în sensul ăsta. Nu aș vrea ca toată povestea asta să se scufunde in ideologii sau orientări de nici un fel și să rămânem in parcursul nostru obiectiv. Nu vreau să evaluez același camion de 1000 de ori sau să afirm de o mie de ori că unui motor i se trăgeau cămășile in baie. Vreau să înțeleg poveștile, vreau să văd oamenii, să înțeleg viața lor, vreau să înțeleg ce se întâmpla si cum se făceau lucrurile acum 200, 100 sau 50 de ani. Vreau ca lucrurile astea să rămână si pentru alții și ăsta e motivul pentru care le voi scrie. Probabil că cei care își respecta trecutul se vor apropia și mă vor ajuta.

Despre furioși este simplu:

Prezentul funcționează în macro economii și nu permite prea multă diversitate. România producea prea multe lucruri, prea diverse. Nu ne mai putem întoarce înapoi și nici nu putem blama pe nimeni.

Trecutul este o lecție de învățat bine și roata nu s-a inventat după anul 2000!

Recomandarea mea este să avem cu toții de învățat ceva din istoria noastră industrială. Vă dau un exemplu: pătura socială medie, cea pe cale de dispariție acum a fost susținută de industrie!